În odaia rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Plânge şi suspină puria domniţă,
Că se-mpute treaba, nu-i mai merge fiţă;
Elan Schwartzenberg, soţul măscărit,
De boema nimfă s-a cam sictirit,
Şi i-a dat cu flit... i-a suflat în vele,
Invitând-o sincer să doarmă sub stele.
Asta s-a-ntâmplat, după ce năiada
A vrut să se-ntoarcă... stiţi cum: ţinând coada...
Despre noaptea aceea, noapte de bănat
Iată ce şi cum s-ar fi întamplat:
Latră cainii-n curte, noaptea jumătate,
La castel în poartă oare cine bate?
- «Eu sunt, Schwartzi dragă, fosta soţioară;
Eu, şi vreau acasă, ca odinioară!
Jur că nu mai plec, nu de astă dată...
Fie-ţi dară milă şi primeşte-o fată!
Hai, deschide poarta... că mi-e frig de mor,
Vântul suflă rece... vreau în dormitor!»
Elan stă şi-ascultă... îi deschide poarta,
Şi grăieşte astfel către ex-consoarta:
- «Ce zici Mihaelo? Vrei encore une fois?
Nu mai „blugi cu penis“? Nu menage a trois?
Gata zbenguiala? Vrei să fii iar doamnă?
Apăi fata tatii şi-a lui Ayan mamă...
Să te-ntorci drăguţă la Oţilu tău,
Că el e potentul... io îs băbălău!
Lasă-mă şi uită milionul meu,
Nu mai cred în tine... iaca, mi-s ateu!
Cât priveşte pruncul ce mi l-ai fătat,
Nu vreau ca s-ajungă vreun vlăstar ratat,
Ce stă-n zece case, p-unde stă şi mă-sa,
Şi-are zece taţi, de umblă cu dânsa.
Aşa că te rog, de mai ai gândire,
Barem câte albe dar vopsite fire,
Să aduci copchilul şi să-l laşi acasă,
Să am grijă singur ca normal să crească.
Acum piei năluco! Fugi în lumea ta...
Fii o pitzi bună! Ca mamă eşti rea!»
În odaiea rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Scrie Mihaela, clocotind în spume,
O depeşă tristă către-ntreaga lume;
Poate-o crede ţara şi poate-o ajută,
Că ea e un victim... Elan e o brută!
Nu mai vrea nimica, doar să fie pace!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Pe un stadion,
Cam cu ghinion,
Iată vine iute,
Pfui, ferea că pute,
Un cioban gherţoi,
Cu-o turmă de oi!
Una-i mai pestriţă,
Oaia Nicoliţă,
Una care zburdă
E o oaie Surdă,
Iar una peltică
Se numeşte Dică.
Şi pe la peluză
Stând buză la buză,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Printre căcăreze
Ca să mi-l lucreze
Pe cel antrenor
Că-i prea bârfitor
Şi are la soare,
Un hotel prea mare,
Şi maşini prea tari,
Şi cam mulţi dolari!...
Şi acel cioban,
Evident, ţăran,
Fără pic de frică
L-a demis pe Gică,
Şi de-o lună-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Cică el cioban,
I-a luat Merţan
Şi noaptea la trei
Îi ducea femei
-Bre patron de paie,
Care nu faci baie,
De o lună-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori turma nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvior,
Păstor impostor?
-Auzi, hahaleră
Cu faţă mizeră,
Mare derbedeu,
Tu ştii cine-s eu?
Eu sunt, ştiu creştinii,
Sabia luminii,
Sunt Jiji jupânul
Şi a tot stăpânul.
- Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Şi la stadion
Dă-i un milion,
Poate derbedeul
Bate CeFeReul.
-Bre Jiji la noi
Nu există oi,
Caută-ţi în pripă
Oaia la echipă,
Şi-o să-ţi vezi măiastră,
Oaia roş-albastră;
Iar în dosul stânii
Mai ascultă-ţi cânii,
Zi-le-o vorbă bună,
Ca la cap să-ţi pună
Fluier ardelean,
Al lui Corpodean;
Fluierul ca mierea,
Al domnului Serea;
Fluier cu venin,
Al lui Constantin!
Vântul când a bate
Prin ele-a răzbate,
Punctele s-or strânge,
Oile vor plânge
Cu lacrimi de sânge,
Că tu la prostime
Le vei da iar prime!
Iar de o să pleci
La Parchet în beci,
Să le spui curat
Că te-ai însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta ta
A căzut o stea;
Iar restul de stele
Ţi-au cântat manele,
Vieţaşi şi ocnaşi
Ai avut nuntaşi;
Preoţi iubitori,
Doi judecători,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i vedea,
Pe la DeNeA
Unul cu burtică,
Pe nume Mitică,
Din ochi lăcrimând,
Pe hol alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Şmecher marinel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
A coniacului;
Perişorul lui,
Ca al oului;
Ochişorii lui,
Ca ai x-ului?"
Tu, ciobanul meu,
Să îi spui mereu
Că acel băiat
V-a cam înfundat,
Iar la spectatori,
Ăia "infractori",
Să le spui curat:
”-Gata, v-am lăsat!”
doar e la moda Becali.... :|
Trimiteți un comentariu